Vorbim în acest articol despre drepturile de master ale producătorilor în industria muzicală. Două heads up-uri pentru început: 1. Ne vom referi la producători independenți, nu cei semnați exclusiv la un label; 2. Aspectele prezentate în articol sunt reglementate de lege doar până într-un punct, iar apoi totul este convențional, adică la înțelegerea contractuală a părților (în scris, da? Pe foaie).
Ce Sunt Drepturile de Master?
Drepturile de master se referă la proprietatea asupra înregistrării sonore finale – adică prima fixare a interpretărilor și execuțiilor, versiunea piesei care este difuzată pe radio, pe platformele de streaming sau comunicată publicului. Aceste drepturi sunt distincte de drepturile de autor (publishing), care se referă la compoziția în sine – melodia și versurile.
Proprietarul drepturilor de master controlează modul în care înregistrarea poate fi utilizată, distribuită și licențiată, beneficiind totodată de o parte în plus din veniturile generate exploatarea piesei.
Drepturile de master sunt diferite de punctele de master. Dacă primele conferă control și venituri, cele din urmă îți vor aduce doar o parte din venituri.
Abonează-te la newsletter pentru a primi direct în inbox tot ce trebuie să știi despre muzică și divertisment.
Scenariul 1: Producătorul Produce și Vinde Beat-uri sau Piese Gata-Făcute
Primul scenariu este cel în care producătorul creează independent un beat sau o piesă instrumentală și o vinde unui artist / label. Această situație este extrem de comună în industria hip-hop și în muzica electronică.
În acest scenariu, producătorul în accepțiunea legii este cel care își asumă organizarea și finanțarea primei fixări a beat-ului / piesei instrumentale și el este producătorul de fonograme cu privire la acesta / aceasta (adică deține inițial 100% din master pe ce a făcut el).
Apoi, dacă alege să nu îl dea deloc mai departe, evident că rămâne cu 100% din master. Schimbările intervin dacă vrea să îl licențieze sau să îl vândă și încheie un contract în acest sens.
Dacă producătorul va acorda licențe neexclusive (adică își păstrează dreptul de a „închiria” mai multor persoane același beat/instrumental), atunci, în funcție de înțelegerea cu artistul / labelul căruia îi oferă licență neexclusivă, va avea și o parte din drepturile de master de pe piesa finală în care a fost încorporată varianta producătorului.
Dacă producătorul vinde beat-ul / piesa instrumentală (cesiune exclusivă), atunci nu va mai avea drepturi de master. În funcție de înțelegerea între părți, va putea obține totuși puncte de master.
Scenariul 2: Producătorul Este Angajat pentru Proiectul Complet
Al doilea scenariu implică o relație de colaborare mai profundă, în care producătorul este angajat de un artist sau label pentru a crea o piesă de la zero până la forma finală.
În unele state (e.g. USA, UK) pentru această situație se încheie de obicei un contract de tipul „work for hire” care presupune că toate drepturile ce protejează piesa muzicală se nasc în patrimoniul artistului/label-ului (apar direct pe numele artistului / label-ului).
În România, cu unele excepții care nu se aplică în situațiile vizate de acest articol, drepturile se nasc în patrimoniul celui care creează ceva, urmând ca în baza și în condițiile unui contract să fie transferate către o altă persoană (artist / label în acest scenariu).
În acest scenariu, producătorul nu este în accepțiunea legii producător de fonograme (label) și nu are drepturi de master pentru că nu el este cel care își asuma organizarea și finanțarea producției piesei. El o execută și este plătit pentru asta, iar cealaltă parte își asumă dacă piesa va produce sau nu venituri.
În funcție de colaborarea pe care o are cu artistul / label-ul și de puterea de negociere pe care o are, el va putea obține un anumit număr de puncte de master. Totuși, în anumite situații, ca de exemplu în colaborările pe termen lung dintre un producător și un artist, se poate practica o împărțire 50-50 în ceea ce privește toate drepturile ce protejează atât piesa muzicală, cât și compoziția.
Succesul pe termen lung în această industrie nu se bazează doar pe talentul artistic, ci și pe înțelegerea aspectelor business și legale care guvernează colaborările creative. Un producător bine informat este un producător care poate să-și maximizeze atât realizările artistice, cât și cele financiare.
Leave a Reply