Industria muzicală românească traversează o perioadă de transformări profunde, cu venituri totale care au atins cifre record în ultimii ani. UCMR-ADA este un organism de gestiune colectivă din România acreditat să gestioneze drepturile de autor în domeniul muzical, fiind unul dintre pilonii principali ai ecosistemului financiar muzical local. Digitalizarea a revoluționat complet sursele de venit în industria muzicală. Streaming-ul a devenit dominant, reprezentând 69% din veniturile globale ale muzicii înregistrate conform IFPI Global Music Report 2025, cu o tendință similară în România.
Songwriterii și producătorii muzicali din România au acces la o gamă diversă de surse de venit, de la drepturile de autor tradiționale până la oportunități digitale. Aderarea României la UE a adus standardizarea sistemului de drepturi de autor conform normelor europene. Implementarea directivelor UE privind dreptul de autor și drepturile conexe a creat un cadru juridic solid pentru protejarea creatorilor muzicali.
Înțelegerea acestor mecanisme financiare este crucială pentru orice profesionist care dorește să-și construiască o carieră sustenabilă în industria muzicală românească, iar noi ne propunem să prezentăm succint acest subiect. Dacă te interesează să aflii mai multe despre sursele de venit ale unui artist, poți citi aici.
Prin termenul „songwriter” în prezentul articol ne vom referi atât la textierul, cât și la compozitorul unei opere muzicale.
Drepturile de autor pentru opere muzicale (Publishing Rights)
Drepturile de autor pentru compoziții muzicale reprezintă fundamentul veniturilor pentru songwriteri. UCMR-ADA gestionează colectiv drepturi patrimoniale asupra operelor muzicale, cum ar fi: dreptul de comunicare publică / radiodifuzare a operelor muzicale, dreptul de reproducere și distribuire a operelor muzicale fixate pe fonograme și videograme, precum și dreptul la remunerație compensatorie pentru copia privată. Cu alte cuvinte, de fiecare dată când o piesă muzicală este redată, o persoană (minim) trebuie remunerată 🙂.
Dacă te interesează în ce mod repartizează UCMR-ADA remunerații către autori, poți afla mai multe informații aici.
Remunerații pentru comunicarea/execuția publică (Performance Royalties)
Drepturile de comunicare publică (numite și „drepturi de execuție publică”) reprezintă remunerația pe care o primesc writerii, producătorii și publisherii atunci când muzica lor este difuzată sau interpretată în public. Asta include situații precum: redarea într-un bar, cafenea, magazin, la radio, TV, pe internet sau în cadrul unui concert.
În România, aceste drepturi sunt colectate prin UCMR-ADA, care monitorizează utilizările muzicii și distribuie remunerațiile cuvenite autorilor. Fiecare utilizator – fie că este o televiziune, un festival sau o frizerie care pune muzică ambientală – trebuie să obțină licență și să plătească pentru folosirea pieselor.
Aceste drepturi sunt o sursă constantă și semnificativă de venit pentru un songwriter sau producător care deține parte din compoziție.
Drepturi mecanice
Drepturile mecanice reprezintă remunerația acordată writerilor, producătorilor și publisherilor pentru reproducerea și distribuirea unei opere muzicale. Aceste drepturi se aplică atunci când o piesă este copiată sub orice formă: pe CD, vinil, într-un fișier digital descărcabil sau inclusă într-un serviciu de streaming la cerere (on-demand).
În România, aceste drepturi sunt gestionate colectiv de UCMR-ADA. Informații mai pe larg despre drepturile mecanice poți găsi aici.
Abonează-te la newsletter pentru a primi direct în inbox tot ce trebuie să știi despre muzică și divertisment.
Drepturile conexe dreptului de autor
Drepturile conexe protejează prestațiile artiștilor interpreți și executanți, precum și înregistrările producătorilor de fonograme și videograme.
CREDIDAM este organismul de gestiune colectivă a drepturilor conexe drepturilor de autor cuvenite artiștilor interpreți și executanți din România.
Pentru producătorii care fixează pe înregistrarea finală diferite execuții ale unor instrumente și pentru songwriterii care înregistrează și vocile proprii (backing vocals sau vocea principală), aceste drepturi reprezintă o sursă suplimentară de venit, separată de drepturile de autor pentru compoziție.
Fee-uri și avansuri
Pe lângă drepturile colectate în timp, un songwriter sau producător poate câștiga bani direct, la momentul colaborării, sub formă de fee-uri (onorarii) și avansuri.
Fee-ul este o sumă fixă plătită pentru un serviciu creativ – de exemplu, pentru a produce un beat/o piesă, pentru a scrie versurile unei piese sau a pentru a compune o linie melodică. Acesta este, de regulă, o plată unică, care de cele mai multe ori implică și cesiunea drepturilor de autor, nu doar munca prestată, dar nu neapărat.
Avansul, pe de altă parte, este o sumă oferită în avans de către un label, publisher sau artist, care se recuperează din veniturile viitoare generate de piesă. De exemplu, dacă primești un avans de 1.000 de euro pentru o piesă, nu vei mai primi redevențe până când piesa respectivă nu a generat echivalentul acelei sume din drepturi sau alte încasări. Important de stabilit contractual în acest context este baza veniturilor din care se va recupera avansul: totalul veniturilor sau doar cota writerului/producătorului din venituri.
În România, aceste plăți sunt mai frecvent întâlnite în proiecte comerciale, campanii publicitare, colaborări cu artiști mainstream sau în contextul unor licențieri internaționale.
Fee-urile și avansurile pot reprezenta o sursă importantă de venit rapid și predictibil, mai ales în perioade în care încasările din drepturi sunt încă în stadiul incipient al procesului de dezvoltare.
Punctele de master
„Master points” sau puncte de master sunt procente din veniturile generate de înregistrarea sonoră a unei piese (fonogramă) – cunoscută ca master. Aceste puncte oferă acces direct la o parte din încasările obținute prin streaming, downloads, vânzări, licențieri (sync) sau alte forme de exploatare comercială a piesei.
În mod tradițional, masterul este deținut de casa de discuri sau de artistul principal, iar producătorii care contribuie la soundul final pot negocia un procent din veniturile generate de acesta – de regulă între 1% și 5%. În România, acest tip de plată a devenit deja o practică reală, tot mai des întâlnită în contractele dintre producători – artiști și producători – case de discuri.
Tot mai frecvent, și songwriterii (compozitori și textieri) încep să negocieze master points, ca formă suplimentară de recompensare. Deși este o practică în multe piețe internaționale, în România acum începe să fie acceptată și discutată ca parte a unor colaborări echitabile, față de modul de împărțire actual al veniturilor generate în industrie în care publishing-ului îi revine mai puțin față de master, iar songwriterului mai puțin față de ceilalți titulari.
Master points-urile nu înlocuiesc drepturile de autor, ci se adaugă acestora, oferind o sursă suplimentară de venit pasiv pe termen lung – direct proporțională cu succesul piesei.
Licențiere pentru utilizări comerciale
Una dintre cele mai valoroase și vizibile surse de venit pentru un songwriter sau producător este licențierea muzicii pentru utilizări comerciale — în reclame, filme, seriale, jocuri video, trailere sau spoturi online. Acest proces poartă denumirea de sync licensing (licențiere sincronă), deoarece muzica este sincronizată cu o imagine sau un mesaj vizual.
În România, această practică devine din ce în ce mai frecventă, odată cu creșterea conținutului audiovizual local și internațional, dar și cu interesul agențiilor și brandurilor pentru producții muzicale originale. Unele branduri solicită piese deja lansate, iar altele comandă muzică personalizată – caz în care songwriterul sau producătorul este implicat direct în creație.
Valoarea unei astfel de licențe variază semnificativ în funcție de:
- durata utilizării (spot de 15 secunde vs. întreaga piesă),
- teritoriul de difuzare (local, regional, internațional),
- perioada de licențiere (câte luni sau ani),
- și gradul de exclusivitate cerut.
Sumele pot pleca de la câteva sute de euro pentru o licență locală și pot ajunge la zeci de mii de euro pentru campanii internaționale. Veniturile sunt împărțite între deținătorii de drepturi asupra compoziției (songwriter, producător, publisher) și asupra înregistrării (label, artist).
În cazul în care autorul deține toate drepturile (publishing + master), întreaga sumă îi poate reveni. Tot mai des, songwriterii independenți și producătorii self-release caută să-și monetizeze piesele prin platforme de sync sau contacte directe cu agenții creative.
Despre licențierea operelor muzicale pentru adaptarea acestora în filme, seriale, reclame poți citi mai multe aici.
Venituri din live și evenimente
Deși în mod tradițional concertele aduc venituri directe mai ales pentru artiștii interpreți, și songwriterii sau producătorii pot beneficia financiar din zona live – direct sau indirect.
În cazul songwriterilor, implicarea în show-uri vine adesea din colaborările cu artiștii pentru care scriu. De multe ori, songwriterii urcă pe scenă în rol de backing vocaliști sau poate chiar în cadrul proiectelor proprii, în calitate de soliști. Alteori, aceștia acompaniază live cu instrumente precum chitara, clapele sau sintetizatoare – instrumente cu care sunt deja familiarizați din procesul de producție. Acest tip de participare poate fi remunerat fie printr-un onorariu fix per concert, fie printr-un procent negociat din fee-ul total al show-ului, în funcție de rolul și vizibilitatea contribuției.
Pe de altă parte, producătorii își construiesc din ce în ce mai frecvent propriile proiecte live sau DJ seturi, folosind scena ca mijloc de promovare și monetizare a muzicii proprii. În special în genurile electronice, hip-hop sau trap, mulți producători devin performeri în sine. De asemenea, o parte dintre producători sunt și instrumentiști activi, obișnuiți să cânte la sintetizatoare, clape, chitară sau bass, instrumente pe care le folosesc și în studio, dar care se pretează perfect și în formule live. Această direcție le oferă nu doar autonomie artistică, ci și venituri directe sub formă de onorarii per eveniment.
Songwriterii pot câștiga activ ca backing vocalists sau instrumentiști, mai ales dacă au formare muzicală și colaborări constante. Producătorii, la rândul lor, își transformă frecvent identitatea în proiecte DJ/live pentru a monetiza creațiile proprii direct pe scenă sau pot fi instrumentiști în cadrul altor proiecte artistice. În mod indirect, atât songwriterii, cât și producătorii, primesc remunerații prin UCMR-ADA pentru piesele redate în concerte pe care ei le-au compus.
Industria muzicală românească oferă multiple oportunități de venit pentru songwriteri și producători, de la mecanismele tradiționale ale drepturilor de autor la inovațiile digitale emergente. Succesul pe termen lung depinde de înțelegerea profundă a acestor mecanisme, diversificarea surselor de venit și adaptarea continuă la evoluțiile tehnologice și de piață.
Profesioniștii care reușesc să combine creativitatea cu simțul antreprenorial, să-și construiască rețele solide și să rămână la curent cu tendințele industriei sunt cei care vor prospera în ecosistemul muzical românesc în continuă evoluție.
Pentru asistență juridică specializată în încheierea contractelor din industria muzicală și optimizarea structurii de venituri, consultarea unui avocat specializat în proprietatea intelectuală poate fi crucială pentru protejarea și maximizarea drepturilor creative.